În ultimele decenii, tehnologia a devenit liantul invizibil care ține împreună societatea modernă. De la telefoanele pe care le folosim zilnic, până la aplicațiile care ne ajută să ținem legătura cu cei dragi sau la programele care ne recomandă un film bun pentru seara de vineri, tehnologia ne influențează pas cu pas viața de zi cu zi. În acest context, inteligența artificială se conturează drept forța care promite să schimbe regulile jocului. Însă, pe măsură ce această putere crește, întrebarea centrală se schimbă: nu dacă putem construi aceste tehnologii, ci cum le construim în mod responsabil.
Etica tehnologică nu este doar o colecție de reguli abstracte, ci și un ansamblu viu de principii morale care ar trebui să însoțească fiecare etapă a inovației. Rolul ei este să ne asigure că noile tehnologii respectă demnitatea umană, protejează drepturile fundamentale și contribuie la binele comun, în loc să devină instrumente de control sau discriminare.
În cazul inteligenței artificiale, această dimensiune etică capătă o greutate aparte. Spre deosebire de alte tehnologii tradiționale, care erau simple unelte aflate complet sub controlul omului, inteligența artificială funcționează ca un agent independent, capabil sa ia singur decizii. Ea nu se limitează la efectuarea unor calcule sau la executarea mecanică a unor instrucțiuni, ci procesează date, extrage modele și oferă soluții care pot influența în mod direct viețile noastre. De aceea, etica inteligenței artificiale nu se reduce la modul în care este scris codul sau antrenat algoritmul. Ea include și problema responsabilității morale pentru consecințele deciziilor generate de aceste sisteme. De exemplu, dacă un algoritm de recrutare respinge în mod repetat candidați dintr-un anumit grup social sau dacă un vehicul autonom greșește o decizie de trafic, nu mai vorbim doar de erori tehnice, ci de impacturi etice și juridice asupra oamenilor reali. Astfel, putem spune că inteligența artificială nu este doar o invenție spectaculoasă, ci și o oglindă a valorilor societății care o creează.
Unul dintre cele mai discutate riscuri legate de inteligența artificială este cel al bias-ului algoritmic. Pentru a funcționa, aceste sisteme se bazează pe seturi de date, iar dacă informațiile sunt incomplete sau reflectă dezechilibre sociale, rezultatele vor repeta aceleași erori. În loc să corecteze nedreptățile, algoritmii pot ajunge să le amplifice. Un exemplu în acest sens este că unii algoritmi folosiți în domeniul justiției pentru evaluarea riscului de recidivă au arătat tendința de a acorda scoruri mai mari persoanelor provenite din comunități defavorizate, iar sistemele de filtrare a creditelor au respins candidați din anumite zone geografice doar pentru că datele istorice asociau acele regiuni cu un risc financiar mai ridicat. Astfel, inteligența artificială riscă să devină un mecanism de perpetuare a inegalităților existente, în loc să fie o unealtă de progres și echitate.
Odată cu creșterea utilizării inteligenței artificiale, tot mai multe organizații internaționale și guverne au început să își pună problema unor reguli clare care să asigure folosirea responsabilă a acestei tehnologii.
În 2021, UNESCO> a lansat o recomandare despre etica inteligenței artificiale. A fost primul document de acest fel la nivel global, acceptat de aproape toate țările. Ideea lui este simplă: tehnologia trebuie să respecte oamenii, să fie corectă, transparentă și să nu dăuneze mediului. În plus, recomandarea propune și instrumente practice, cum ar fi evaluările de impact etic – adică o analiză făcută înainte de lansarea unui sistem, pentru a vedea ce efecte poate avea asupra oamenilor și societății.
În Europa, cel mai important pas este AI Act, o lege gândită să reglementeze toate aplicațiile de inteligență artificială într-un mod unitar. Sistemele sunt împărțite pe niveluri de risc: mic, ridicat sau inacceptabil. Pentru cele cu impact mare, de exemplu cele folosite în sănătate, justiție sau în infrastructuri esențiale, legea cere reguli clare privind calitatea datelor, transparența și controlul uman. Uniunea Europeană vrea astfel să arate că tehnologia poate fi folosită responsabil, fără să pună în pericol oamenii.
În Statele Unite, lucrurile funcționează altfel. În această țară, accentul cade mai puțin pe legi uniforme și mai mult pe autoreglementarea companiilor. Mari companii, precum Google, Microsoft sau IBM, și-au făcut propriile coduri etice, prin care promit să respecte principii precum siguranța, corectitudinea și transparența. Totuși, pentru că nu există o lege națională clară, rămân multe zone neacoperite, iar pe cine pică responsabilitatea finală este greu de stabilit.
Etica inteligenței artificiale nu poate fi impusă doar prin legi și reglementări. La fel de importantă este educația, care trebuie să pregătească atât specialiștii de mâine, cât și utilizatorii obișnuiți. În universități, este esențial ca viitorii ingineri, economiști sau informaticieni să fie formați nu doar tehnic, ci și în spiritul responsabilității sociale. În școli, elevii trebuie să înțeleagă din timp cum funcționează tehnologia și ce efecte poate avea asupra vieții lor. Iar pentru societate, campaniile de informare și dezbaterile publice pot transforma cetățenii în participanți activi, capabili să ceară transparență și corectitudine. Educația devine, așadar, cel mai puternic instrument prin care putem construi un viitor digital sigur și echitabil.
Tehnologia, în toate formele ei, de la aplicațiile care ne ușurează viața de zi cu zi până la inteligența artificială care ia decizii complexe, nu este doar o unealtă neutră, ci o forță care modelează societatea în profunzime. Ea are puterea de a aduce progres economic, social și cultural, dar și riscul de a crea dezechilibre, inegalități sau noi forme de control. Din acest motiv, etica trebuie să rămână busola care ghidează inovația: prin reguli internaționale, legislație responsabilă, coduri de conduită și, mai ales, prin educația fiecărui om. Numai așa putem construi un viitor în care tehnologia să fie nu o amenințare, ci un aliat al umanității.
Mihaela Bogdan
Membru Departament Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)