Interviu Radu Constantinescu

Ce v-a determinat să alegeți o carieră de antreprenor?

La momentul în care am luat decizia asta îmi doream să am un impact și în zona de industrie. Începusem deja o carieră academică la Cibernetică, aproape terminasem doctoratul și simțeam nevoia să mă îndrept spre ceva foarte aplicat, pe lângă activitatea didactică. În același timp, exploram și posibilități de a atinge un grad de independență pe care mi-l doream. În 2007, când a apărut primul IPhone, am avut o revelație văzând ce înseamnă progresul tehnologic de la o zi la alta. Cu partenerul meu de atunci, Ioan (n.r. Ioan Iacob), un fost coleg de liceu, ne-am dat seama că în tehnologie vor apărea din ce în ce mai multe oportunități și că partea de software nu va mai presupune doar construirea unor soluții pentru departamentele de IT ale companiilor, ci că va deveni un mass market prin care poți aduce schimbări radicale și imediate în viața oamenilor. Am fost entuziaști, chiar dacă acea perioadă a coincis cu începutul crizei din 2008, care la final s-a dovedit a fi o oportunitate de a intra în piață mai ușor și de a crește ceva mai repede.

Cum ați reușit să vă clădiți de la zero propria firmă?

În primii ani nu am avut foarte mult business, iar creșterea a fost organică. Dacă la început eram doi fondatori, după un an am mai angajat un coleg, fiecare dintre noi lucrând pe diverse proiecte. În 2010, am reușit cu unul dintre clienții noștri, IBM, să extindem colaborarea cu mai multe echipe, oferind consultanță pe diferite proiecte. Nu am avut un „spike” mare într-un an, iar apoi un parcurs liniar. Dimpotrivă, în 14 ani am avut o evoluție constantă, cu o creștere medie de 30-40% de la un an la altul. Această creștere organică ne-a permis să evoluăm în mod natural de la servicii de outsourcing către o zonă cu valoare ridicată pentru utilizatorii finali și clienți. Acum coordonam proiecte complexe de transformare digitală, ne-am construit propriile platforme de tehnologie și componente reutilizabile. Practic, am creat un nou model de business în care, dincolo de dezvoltarea efectivă a soluțiilor, ajutăm clienții care pot fi bănci, companii media, retail sau oil & gas să creeze produse digitale scalabile, atent orientate pe experienta utilizatorilor, folosind metodologii de lucru avansate și tehnologii emergente. Gândirea acestor produse este un mix de strategie, marketing, tehnici de tipul design thinking sau rapid prototyping, continuând cu un framework complet de dezvoltare software.

Cum ați descrie în câteva cuvinte compania pe care ați creat-o?

QUALITANCE este o companie care de la început și-a dorit să aibă un cuvânt de spus nu doar în România, ci și în afara țării. Ne-am extins geografic în 2014-2015 către Statele Unite și către Australia. Deci ambițiile noastre au mers din start dincolo de granițe, chiar dacă a durat ceva timp să ajungem acolo. Ne-am dorit întotdeauna să facem lucruri pline de înțeles care să aibă relevanță, să rezolvăm probleme care merită rezolvate. Desigur, ne-a plăcut mixul de noi tehnologii și framework-uri, noi modele tehnologice, împreună cu gândirea de produs, despre care la vremea aceea piața din România avea prea puține cunoștințe. Ca să transferăm în țară acest tip de experiență nouă, în 2016, am cumpărat o companie din San Francisco cu rezultate în domeniul inovației . Între timp, după șase ani, acest concept a devenit destul de mainstream și în România

Ați menționat că v-ați extins în piețele din Statele Unite și Australia. De ce nu v-ați orientat către cele din Uniunea Europeană?

America a fost prima noastră opțiune, pentru că este o piață deschisă către companii din afara Statelor Unite atâta vreme cât există performanță. În piața americană, ciclul de vânzare este mult mai rapid. În Uniunea Europeană, companiile sunt mai interesate de geografie, sunt mai conservatoare în gândire și abordare. Sunt piețe cultural diferite. Pentru noi, o companie fresh, o piață dinamică și efervescentă, care lasă o ușă deschisă nou-veniților a fost, evident, alegerea imediată. Mai mult, în Statele Unite am construit o rețea de advisors, printre care Tom Chi de la Google-X, Robert Neivert de la 500 Startups, Radu Cautiș de la Medtech Venture, care ne-au îndrumat și ne-au ajutat să înțelegem cultura americană și modul lor de lucru, astfel încât să fim performanți și competitivi acolo.

Ce v-a ajutat să mergeți mai departe atunci când ați întâmpinat dificultăți?

Una dintre valorile noastre este învățarea și testarea continuă („test and learn”), care are la bază convingerea noastră deprinsă, de altfel, și din software, că nu ai cum să devii mai bun dacă nu încerci lucruri, dacă nu mai și greșești sau ești întors din drum uneori. Pentru noi, acesta a fost modul cel mai solid în care am reușit să câștigăm experiență relevantă și să devenim din ce în ce mai buni în ceea ce facem. Aceasta este și ideea cu care am rămas în 2013 lucrând cu Tom Chi, care ne-a dat curajul de a vedea orice impas ca o oportunitate de a face lucrurile mai bine.

Ce sfaturi ați oferi studenților care urmăresc lansarea unui startup?

Piața de acum față de cea de acum 15 ani este mult mai ofertantă pentru inițiativă și pentru dezvoltarea de produse de la zero. Există finanțări și oameni care doresc să investească bani. Cu alte cuvinte, e o perioadă propice pentru ca tinerii să încerce diverse idei și proiecte. Pe de altă parte, pentru a reuși în orice domeniu, este nevoie să atingi un prag de experiență relevantă. Sunt acele 10 000 de ore, despre care specialiștii spun că îți oferă senioritatea necesară pentru a putea veni cu soluții. Entuziasmul este la fel de necesar. Dacă reușești să acumulezi experiența preliminară mai repede, chiar din timpul facultății, vei reuși să ai un parcurs mai lin către ceea ce ți-ai propus. Premisa pentru a avea succes este să ai experiență, curaj și entuziasmul specific tinerilor atunci când se apucă de ceva nou.

Care sunt lucrurile pe care le-ați învățat în facultate și care v-au fost de folos în carieră?

Lucrul care m-a ajutat încă din liceu a fost mecanismul matematic de gândire, care îmi oferă posibilitatea de a gestiona diverse probleme non-matematice inerente în viața de zi cu zi. Cred că generația mea a avut acest avantaj de a investi mult timp în matematică, iar acest lucru a creat premisele succesului românesc în IT. Chiar dacă unii au început să programeze mai târziu, pe termen lung, pregătirea formală, instrumentul matematic și înțelegerea în profunzime a anumitor subiecte, îți oferă un avantaj competitiv foarte mare ca profesionist. În plus, m-au ajutat disciplina pe care am deprins-o muncind pentru note bune în timpul studenției și, bineînțeles, profilul facultății.

Ce ramuri considerați de viitor în domeniul IT?

Există o preocupare de vreo zece ani în zona de automatizare și mutare a sarcinilor repetitive către aplicații, prin robotic process automation, prin dezvoltarea unor soluții custom sau prin tehnologii de tipul Machine Learning. Tendința este ca majoritatea interacțiunilor pe care le avem să se transfere în mediul digital. Din această perspectivă, programarea se simplifică, în sensul în care apelează componente reutilizabile („building blocks”) care te ajută să dezvolți foarte rapid soluții. În piața din România, trendul este de a crea experiențe digitale pentru utilizatori și de a simplifica interacțiunile de zi cu zi, având în vedere că utilizatorii au devenit din ce în ce mai exigenți. Din perspectiva tehnologiei, aș paria pe zona de Machine Learning despre care, deși s-a discutat la noi în țară în ultimii 10 ani, nu și-a atins încă adevăratul potențial.

Având vedere că sunteți atât profesor, cât și antreprenor, cum reușiți să vă împărțiți între viața profesională și cea personală?

Nu văd o separare între cele două. Nu e ca și cum eu sunt unul când merg la birou și altul când sunt acasă. Fiecare dintre noi trebuie să fie responsabil, conștient de sine și să își cunoască limitele. Pe scurt, datoria fiecăruia dintre noi este să aibă grijă de sine și de familie și să își onoreze angajamentele pe care și le-a luat în fața celorlalți. Din perspectiva mea de antreprenor și profesor, ecuația este puțin mai complicată, pentru că timpul este limitat. Valoarea cea mai mare pe care o găsesc venind la școală o reprezintă interacțiunea cu studenții. Faptul că am ocazia să împărtășesc lucruri pe care eu le-am învățat la rândul meu, mă motivează să investesc timp și atenție în activitatea didactică.